Analiza Fundamentală vs. Tehnică: Care Este Strategia Optimă de Investiții?

În momentul selectării valorilor pentru investiții, este crucial să evităm plata unui preț exagerat, astfel încât să nu ne aflăm în situația de a fi ultimii care investesc într-o anumit titlu de valoare. 

De aceea, trebuie să determinăm dacă momentul actual este potrivit din punct de vedere tehnic pentru a investi sau de a ne retrage din investiție. Chiar dacă analiza fundamentală ne oferă un cadru de referință solid, apelând la analiza tehnică putem preveni investiția într-un punct de maximă rezistență sau putem profita de o corecție a prețului pentru a obține un preț de achiziție mai avantajos.

Analiza Fundamentală vs. Tehnică

În momentul vânzării, utilizarea analizei tehnice poate ajuta la optimizarea prețului de vânzare, evitându-se astfel vânzarea într-un punct de suport. În acest context, este esențial ca analiza fundamentală să ne ghideze în deciziile de investiții pe termen mediu și lung.

În ce constă analiza fundamentală?

Este o tehnică care încearcă să determine valoarea unui activ, concentrându-se asupra factorilor subiacenți care afectează activitatea reală a companiei și perspectivele sale de viitor.

Care sunt premisele sale de bază?

Prețul unei acțiuni pe piață nu reflectă valoarea reală sau intrinsecă a acesteia.

Studiul fundamental presupune că atunci când prețul pe piețe este mai mic decât valoarea intrinsecă sau fundamentală, se consideră că acțiunea este subevaluată și se așteaptă la creșterea cotației în timp până când ajunge la valoarea sa fundamentală și invers.

Pe termen lung, prețul activului pe piață va reflecta valoarea sa fundamentală.

În această metodologie, bazându-ne pe date fundamentale, putem stabili valoarea intrinsecă a activului la care cotația sa ar trebui să se unifice treptat în timp (luni sau chiar ani).

De obicei, aceste informații pot fi accesate pe site-ul burselor sau pe platformele brokerilor. Aceste informații utilizate în analiza fundamentală se referă la:

Ce este analiza tehnică?

Este o metodă de evaluare a valorilor prin analiza statisticilor generate de activitatea pieței, cum ar fi ultimele prețuri și volumul. Utilizează grafice și alte instrumente pentru a identifica modele care pot sugera activitatea viitoare a pieței.

Care sunt premisele sale de bază?

Prețul înglobează toată informația disponibilă.

  • Analiza tehnică presupune că, la un moment dat, prețul acțiunii reflectă tot ceea ce afectează sau ar putea afecta compania – inclusiv variabilele fundamentale.
  • Adepții modelului cred că variabilele fundamentale ale companiei, împreună cu factorii economici mai largi și psihologia pieței, sunt evaluate în prețul acțiunii, eliminând necesitatea de a lua în considerare acești factori separat.
  • Analiza mișcărilor de preț depinde doar, conform acestui tip de analiză, de oferta și cererea unui activ pe piață.

Tendințele prețurilor sunt ciclice și repetitive (ceea ce s-a întâmplat o dată se va întâmpla din nou).

În analiza tehnică, mișcările de preț urmează tendințe. Acest lucru implică faptul că odată ce tendința este stabilită, mișcarea viitoare a prețului este mai probabil să fie în aceeași direcție pe care a marcat-o tendința în trecut decât cazul contrar.

Natura repetitivă a mișcărilor de preț este atribuită psihologiei pieței și participanților săi; cu alte cuvinte, participanții la piață tind să ofere o reacție constantă la stimuli de piață similari în timp.

Cum să analizez o acțiune din punct de vedere fundamental?

Diversele variabile fundamentale pot fi grupate în două categorii: calitative și cantitative.

1 ) Calitative

  • Modelul de afaceri: una dintre principalele variabile de luat în considerare înainte de a te concentra asupra situațiilor financiare este să înțelegi exact ce face compania. Trebuie să analizezi compania, precum sursele sale de venit, sectorul în care activează și principalele caracteristici ale acesteia. Investiția în ceva ce nu înțelegi este ca și cum ai trăi într-o țară a cărei limbă nu o cunoști. O analiză SWOT sau analiza forțelor competitive ale lui Porter îți pot fi de folos.
  • Avantaje competitive: succesul pe termen lung al unei companii depinde în mare măsură de capacitatea sa de a avea un avantaj competitiv și de a-l păstra. Când o companie obține un avantaj competitiv, acționarii săi pot fi recompensați pentru perioade lungi de timp.
  • Management: o bună parte din sustenabilitatea unei companii depinde de capacitatea echipei sale de conducere de gestiona dificultățile. Există nenumărate exemple de afaceri foarte bune care au dat faliment din cauza unei gestionări precare.

2) Cantitative

Principalele caracteristici ale unei companii analizate sunt:

  • Structura financiară: Cât de îndatorată este? Are multe produse în inventar sau le vinde rapid după producere?
  • Generarea de profit: Reușește să genereze venituri în creștere de la un an la altul? Cât trebuie să aibă cifra de afaceri pentru a obține un anumit profit?
  • Generarea de numerar: Din profitul pe care îl obține, câți bani sunt reinvestiți? Cât plătește pe an în dobânzi? Cât plătește pe an pentru a recompensa acționarii săi (dividende)?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, se analizează în principal următoarele rapoarte financiare ale companiei:

  • Bilanțul contabil (situația financiară): Bilanțul prezintă o imagine a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale companiei la un moment dat. Aceasta ajută la evaluarea solidității financiare a companiei și a structurii sale de capital. Analiza raportului dintre datorii și capital propriu (gradul de îndatorare) poate indica riscul financiar al companiei.
  • Contul de profit și pierdere (situația veniturilor): Acest raport oferă o imagine de ansamblu asupra veniturilor, cheltuielilor și profiturilor companiei pe o perioadă determinată. Este esențial pentru evaluarea eficienței operaționale, a marjelor de profit și a tendințelor de creștere a veniturilor.
  • Situația fluxurilor de trezorerie: Acest raport arată cum sunt generate și folosite fluxurile de numerar ale companiei în activitățile operaționale, de investiții și de finanțare. Analiza fluxurilor de trezorerie oferă indicii despre capacitatea companiei de a genera numerar, care este crucială pentru menținerea și creșterea afacerii.
  • Situația modificărilor în capitalul propriu: Acest raport oferă detalii despre schimbările în capitalul propriu al companiei pe parcursul unei perioade, inclusiv emisiuni de acțiuni noi, răscumpărări de acțiuni, dividendele plătite și acumularea profiturilor nete. Este util pentru a înțelege cum compania finanțează expansiunea și recompensează acționarii.

Pentru luarea deciziilor în acest tip de analiză se utilizează o serie de indicatori fundamentali care ajută la determinarea valorii activului. Principalii indicatori fundamentali utilizați sunt:

  • Indicatorii de îndatorare măsoară capacitatea unei companii de a-și gestiona datoriile și de a rămâne solventă. Exemple includ rata datoriei față de capital (Debt to Equity Ratio) și rata datoriei față de totalul activelor (Debt to Asset Ratio).
  • Indicatorii de rentabilitate ajută la evaluarea eficienței cu care o companie își folosește resursele pentru a genera profit. Exemple includ marja de profit net (Net Profit Margin) și rentabilitatea capitalului propriu (Return on Equity – ROE).
  • Evaluarea prin multipli implică folosirea unor coeficienți precum Preț pe Acțiune (Price to Earnings – P/E Ratio) și Valoare de Piață față de Vânzări (Price to Sales – P/S Ratio) pentru a compara valorile relative ale companiilor din același sector.
  • Modelul Gordon-Shapiro, cunoscut și ca modelul de creștere a dividendelor, este un instrument utilizat pentru a estima valoarea actuală a unei acțiuni pe baza dividendelor viitoare așteptate, care sunt ajustate pentru rata de creștere și rata de rentabilitate cerută de investitori. Este particular util pentru companiile care plătesc dividende consistente și predictibile. Modelul presupune o rată constantă de creștere a dividendelor, ceea ce îl poate face mai puțin aplicabil în cazul companiilor cu creștere rapidă sau cu plăți de dividende neregulate.

Care sunt cei mai buni indicatori tehnici pentru a utiliza?

cum să combinăm analiza fundamentală și analiza tehnică?

Acest tip de analiză se bazează pe studiul graficelor și datelor statistice, precum și pe aplicarea și interpretarea indicatorilor tehnici. Principalele instrumente utilizate sunt:

  • Teoria Dow: scopul său este identificarea tendințelor majore ale pieței, care pot fi ascendente (bull market), descendente (bear market) sau laterale (flat/consolidating market). Prin observarea și interpretarea mișcărilor indicilor bursieri, cum ar fi Dow Jones Industrial Average și Dow Jones Transportation Average, investitorii pot obține indicii privind direcția generală a pieței.
  • Tendințele prețurilor: Tendința primară (majoră), tendința secundară (corecția) și tendința minoră (zgomotul de zi cu zi). Tendința primară poate fi bullish (ascendentă) sau bearish (descendentă), tendința secundară reprezintă o corecție temporară a tendinței primare, iar tendințele minore sunt mișcările zilnice ale pieței care pot fi adesea aleatorii și greu de interpretat.
  • Volumul tranzacțiilor
  • Formațiunile de preț, precum „cap și umeri”, „triunghiuri” sau „steaguri”.
    • Schimbare de tendință:
    • Continuarea tendinței
  • Pattern-uri de lumânări japoneze
  • Indicatori tehnici
    • Moment: MACD, RSI, Stochastic, Momentum, Rata de Schimb (ROC)
    • Volatilitate: Bande Bollinger

Rezumatul diferențelor între analiza fundamentală vs analiza tehnică

Analiza tehnică și analiza fundamentală sunt cele două școli de gândire în piețele financiare. După cum am menționat, analiza tehnică se axează pe mișcarea prețului unui titlu de valoare și utilizează aceste date pentru a prezice mișcările de preț viitoare. Analiza fundamentală, pe de altă parte, se bazează pe factori economici, cunoscuți sub numele de indicatori fundamentali. În tabelul următor arătăm principalele diferențe:

 Analiza FundamentalăAnaliza Tehnică
Informația utilizatăRapoarte financiare, indicatori macroecnomici, etc.Grafice de preț
Orizontul temporalTermen lung: luni, aniTermen scurt: săptămâni, zile, minute
PremisePrețul de cotare nu coincide cu valoarea intrinsecă a companieiPrețul reflectă toate informațiile, iar tendințele sunt ciclice (repetitive)
InstrumenteRatii, marje, modeleGrafice, formațiuni, oscilatoare tehnice
UtilizareInvestițieTranzacționare

Care este cea mai bună strategie de investiții pentru mine?

Pentru a-ți optimiza strategia de investiții, iată câteva principii cheie care te vor ghida spre luarea deciziilor mai informate:

  1. Definirea obiectivelor financiare: Este crucial să îți stabilești obiective clare (economisirea pentru pensionare, achiziționarea unei case, creșterea averii etc.), deoarece acestea vor influența tipul de investiții pe care le vei alege.
  2. Educația în domeniul financiar: Dedicați timp pentru a înțelege diferitele abordări de investiții, cum ar fi analiza fundamentală și cea tehnică. Cunoașterea acestora îți va oferi o bază solidă pentru a evalua opțiunile de investiții.
  3. Combinarea abordărilor de investiții: Consideră posibilitatea de a utiliza atât analiza fundamentală, pentru a evalua sănătatea financiară a companiilor, cât și analiza tehnică, pentru a identifica momentele optime de tranzacționare. Această combinație poate îmbogăți perspectiva ta asupra pieței.
  4. Alegerea unui broker potrivit: Este esențial să selectezi un broker care oferă atât instrumente avansate de analiză tehnică, cât și acces la informații fundamentale detaliate despre companii, pentru a-ți susține strategia de investiții.
  5. Diversificarea portofoliului: Redu riscurile prin diversificarea investițiilor. Aceasta minimizează impactul negativ al performanței slabe a unei singure investiții asupra întregului portofoliu.

Adaptarea și ajustarea continuă a strategiei de investiții în funcție de schimbările pieței, obiectivele financiare personale și nivelul de toleranță la risc sunt esențiale pentru succesul pe termen lung în investiții.

Articole Recomandate

FAQ – Întrebări frecvente

Care sunt limitele analizei fundamentale?

Limitările analizei fundamentale includ dificultatea de a lua în considerare toți factorii posibili care pot afecta prețul unei acțiuni, precum și faptul că informațiile financiare pot fi învechite sau pot fi manipulate prin practici contabile.

Care sunt limitele analizei tehnice?

Criticile aduse analizei tehnice includ ideea că modelele și tendințele pieței pot fi auto-împlinite prin comportamentul de turmă și că trecutul nu este întotdeauna un indicator fiabil pentru viitor.

Pentru ce tip de investitor este potrivită analiza fundamentală?

Analiza fundamentală este adesea preferată de investitorii pe termen lung care caută să achiziționeze și să dețină investiții în companii solide din punct de vedere financiar.

Articole similare

Ce este dobânda compusă și cum se calculează?
Unul dintre cele mai importante principii în finanțe este, fără îndoială, dobânda compusă. Acest articol prezintă ce este dobânda compusă, cum se calculează, și de ce este acest concept foarte important pentru investitori. Dobânda compusă sau "do...