Politica fiscală: Tipuri si scop

Politica fiscală este una dintre cele două discipline în care se împarte politica economică. Când vorbim despre politica fiscală, vorbim despre ansamblul de decizii și acțiuni pe care le întreprinde un Guvern în ceea ce privește gestionarea și administrarea resurselor de care dispune statul.

Funcția unui Guvern este, printre altele, să administreze economia unui teritoriu. Pentru a o administra, Guvernul trebuie să intervină în economie, aplicând o serie de politici care, printre altele, au intenția de a ghida economia către o serie de obiective.

Dacă dorește să stimuleze creșterea economică, dacă vrea să reducă șomajul sau dacă vrea să-și mărească resursele disponibile, Guvernul intervine în economie pentru a atinge obiectivele stabilite anterior.

Această intervenție se realizează prin ceea ce cunoaștem ca "politică economică". Cu alte cuvinte, politica economică este principala cale prin care Guvernul unui teritoriu poate interveni în economie.

Dar trebuie spus că, în cadrul politicii economice, cele două discipline prin care Guvernele pot aplica politici pentru a ghida economia într-o direcție sau alta sunt, pe de o parte, politica fiscală și, pe de altă parte, politica monetară.

Ce este politica fiscală?

Politica fiscală, în cadrul politicii economice, se referă la ansamblul de decizii și acțiuni pe care le întreprinde un Guvern în ceea ce privește gestionarea și administrarea resurselor de care dispune statul. Când se mărește sau se reduce cheltuiala publică, când se produce o creștere sau o scădere a impozitelor, printre alte acțiuni, acest lucru se face din politica fiscală.

Completând politica fiscală cu politica monetară, care se referă la ansamblul de acțiuni pe care autoritățile le întreprind în ceea ce privește sistemul monetar, Guvernul poate ghida economia într-o direcție sau alta.

Tipuri de politică fiscală

Când vorbim despre politica fiscală, la fel ca atunci când vorbim despre politica monetară, este necesar să subliniem că, deoarece putem ghida economia într-un sens sau altul, există diverse tipuri de politică fiscală.

Într-o primă clasificare, putem spune că avem două tipuri principale de politică fiscală:

• politica fiscală expansivă
• politica fiscală restrictivă sau contractivă

Politica fiscală expansivă

Când un Guvern caută o expansiune a economiei, adică atunci când caută să stimuleze creșterea economică, ocuparea forței de muncă, printre alte aspecte, acesta va încerca să aplice o politică fiscală care să permită atingerea acestor obiective, cunoscută sub numele de politică fiscală expansivă.

Crescând cheltuielile publice, de exemplu, Guvernul alocă mai multe resurse care ajung în mâinile agenților economici, care beneficiază de ele. În același mod, cu o reducere a impozitelor, agenții economici dispun de mai multe resurse disponibile pentru a cheltui și, prin urmare, pentru a genera activitate economică.

Politica fiscală restrictivă sau politica fiscală contractivă

Când un guvern caută să reducă deficitul în economie, sau când caută să relaxeze creșterea prețurilor, printre alte aspecte, acesta va încerca să aplice o politică fiscală care să permită atingerea acestor obiective, cunoscută sub numele de politică fiscală restrictivă sau contractivă.

Reducând cheltuielile publice, nu se mai alocă bani care, în altă situație, ar ajunge în mâinile agenților economici, care ar beneficia de ei. Prin creșterea impozitelor, Guvernul nu doar că obține mai multe resurse, dar, în același timp, reduce resursele cetățenilor care nu mai au stimulente pentru a cheltui mai mult și, prin urmare, pentru a genera o activitate economică mai mare.

În esență, vorbim despre două tipuri opuse, dar care ne permit să ghidăm economia, așa cum spuneam, într-o direcție sau alta.

Exemplu de politică fiscală

Pentru a înțelege bine acest concept, este necesar să prezentăm un exemplu de politică fiscală.Exemplul la care fac referire a avut loc în timpul crizei trăite ca urmare a pandemiei, adică în anul 2020.

După o contracție intensă a PIB-ului ca urmare a pandemiei, economiile aveau nevoie să stimuleze creșterile pentru ca, odată cu redeschiderea, să recupereze PIB-ul pierdut în anii în care a durat "lockdown-ul".

Pentru a provoca acest lucru, băncile centrale, având la îndemână politica monetară, au aplicat o politică monetară expansivă bazată pe o reducere a ratelor dobânzii și o creștere a programelor de achiziție de datorii. În același mod, guvernele au aplicat politici fiscale expansive, cu reduceri de taxe pentru a încuraja cererea și o creștere a cheltuielilor publice pentru a stimula activitatea economică într-un scenariu în care agenții, de unii singuri, nu puteau face față situației.

Astfel, intervenind în economie prin politica economică și, mai concret, prin politica fiscală și monetară, guvernul reușește să ghideze economia către atingerea unor obiective foarte concrete: stimularea economiei.

Politica fiscală în Romania

In Romania, politica fiscala este expansiva.

Principalul aspect de luat in considerare in Romania este deficitul bugetar excesiv. Mai exact, guvernul cheltuie mai mult decat incaseaza. Astfel, diferenta de capital este imprumutata de pe pietele financiare. Practic, guvernul se indatoreaza acum iar generatiile viitoare trebuie sa acopere aceasta datorie.

Estimările pe perioada 2025-2026 își mențin angajamentul de continuare a ajustării deficitului bugetar printr-un efort de consolidare. Se vizeaza continuarea eforturilor de îmbunătățire a colectării veniturilor. În acest context, deficitul bugetar este planificat să ajungă în anul 2026 la 4,2% din PIB. Adica, o reducere de 0,7 puncte procentuale față de anul 2024.

FAQ