Bilanțul contabil: Ce este și ce rol are?

Bilanțul contabil este unul dintre principalele rapoarte financiare ale unei companii. Se caracterizează prin reflectarea situației economice a unei companii la o anumită dată. Adică, bilanțul ne arată care este starea patrimonială a unei companii. Pentru a-l explica cu o metaforă, am putea spune că este ca o fotografie a momentului.

Bilanțul este cunoscut și sub numele de bilanț general și este compus din trei părți mari: active, pasive și patrimoniu. Acestea vor fi detaliate pe parcursul articolului.

Spre deosebire de contul de profit și pierdere, bilanțul nu înregistrează fluxuri, ci acumulări în anumite părți. De exemplu, în fondurile proprii (care fac parte din patrimoniu), sunt incluse profiturile pe care compania le-a acumulat de-a lungul timpului. În schimb, în contul de profit și pierdere, se arată doar profitul sau profitul net pentru o perioadă specifică, de exemplu, iulie 2023.

O altă întrebare care poate apărea este, de ce să elaborăm un bilanț? Ei bine, acest document este pregătit pentru uz intern, pentru a analiza situația financiară și a vedea ce poate fi îmbunătățit. De asemenea, bilanțul este util pentru agenți externi, cum ar fi acționarii, potențialii investitori și organele de reglementare a pieței. Astfel, acești agenți vor avea o idee despre sustenabilitatea afacerii.

Un alt punct important de reținut este că bilanțul nu poate fi elaborat la discreție, adică trebuie urmate anumite reguli. Acestea sunt Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) dictate de Consiliul Internațional pentru Standardele de Contabilitate (IASB în engleză).

În cele din urmă, trebuie să subliniem că toate companiile listate la bursa de valori sunt obligate să-și facă public bilanțul.

Structura bilanțului

Structura bilanțului este următoarea: Activul este egal cu pasivul plus patrimoniul net. Aceasta este o regulă care trebuie întotdeauna respectată.

👉 Dar, la ce servește informația pe care o extragem din bilanțul contabil al unei companii? Află în următorul articol: Analiza fundamentală a acțiunilor: Rații, metode și tipuri de companii.

În continuare, vom vedea descompunerea pentru fiecare parte.

Activ

Activul corespunde bunurilor, drepturilor și altor resurse de care compania are nevoie pentru a-și desfășura activitatea. În plus, luăm în considerare acele bunuri care pot fi vândute și, astfel, obținem un profit.

Activele pot fi clasificate la rândul lor în:

Activ curent: se așteaptă să fie vândute sau consumate pe termen scurt (mai puțin de un an). Cu alte cuvinte, au o lichiditate ridicată. În această categorie, putem găsi următoarele conturi:

• Cash și echivalente: numerar și depozite în conturi bancare.
• Stocuri: mărfuri care încă nu au fost vândute.
• Conturi de încasat: bani pe care clienții îi datorează companiei pentru vânzări pe credit.
• Active ne-curente deținute pentru vânzare: active pe care compania se așteaptă să le vândă pe termen scurt.
• Active financiare curente: instrumente financiare pe termen scurt deținute de companie, de exemplu, scrisori de trezorerie la șase luni.

Activ ne-curent: sunt acelea care se așteaptă să fie menținute pe termen lung. Putem găsi:

• Imobilizări materiale: active legate de producție, distribuție și gestionarea companiei (active necesare pentru a desfășura activitatea economică: mașini, fabrici de producție, etc.).
• Investiții imobiliare: proprietăți din care se așteaptă să se obțină venituri sau profituri (cu excepția cazului în care compania este o agenție imobiliară, deoarece în acest caz închirierea și vânzarea de proprietăți face parte din afacerea principală).
• Investiții financiare pe termen lung: active financiare pe termen lung deținute de firmă, cum ar fi credite acordate, acțiuni, obligațiuni, etc.
• Imobilizări necorporale: sunt active non-fizice care pot fi evaluate economic (drepturi, patente, concesiuni, aplicații informatice, etc.).

Pasive

Pasivele sunt, în termeni simpli, obligațiile pe care le are compania față de terți. La fel ca activele, acestea pot fi clasificate ca si curente (pe termen scurt) și non-curente (pe termen lung).

Pasive curente:

• Conturi de plătit: datorii către furnizori pentru achiziția de materii prime, de exemplu.
• Pasive financiare curente: obligații față de entități de credit sau alte tipuri de entități în care trebuie să se restituie numerar în cursul anului.
• Provizioane curente: obligații ale companiei, dar incerte în valoarea lor finală sau în momentul plății lor, deși cu certitudinea că sunt pe termen scurt (cheltuieli de personal, impozite, etc.).

Pasive non-curente:

• Pasive financiare non-curente: obligații față de entități de credit sau alte tipuri de entități în care trebuie să se restituie numerar pe o perioadă lungă de timp.
• Provizioane non-curente: obligații ale companiei, dar incerte în valoarea lor finală sau în momentul plății lor, deși cu certitudinea că sunt pe termen lung..
• Pasive pentru impozitul amânat: este un impozit realizat, dar amânat în timp ca urmare a impozitării profitului. Prin urmare, este un impozit pe care îl datorăm și care va fi plătit în viitor.

Patrimoniu net

Este format în mare parte din resursele furnizate de acționari și profiturile acumulate de companie în exercițiile anterioare. Putem distinge:

• Fonduri proprii: contribuțiile acționarilor și acumularea profiturilor din anii anteriori.
• Interese minoritare: această poziție este relevantă pentru un grup de companii cu o companie mare (matrice) care controlează alte firme dependente.
• Ajustări ale valorii de schimb: variațiile valorii activelor financiare (alte valute, derivate financiare, etc.)

FAQ