Inflația explicată: efectele sale asupra stabilității

Acest articol tratează o temă de actualitate: ce este inflația? Este inflația întotdeauna negativă pentru populație si economie?

Inflația este procesul de creștere a prețurilor într-o țară, care are un caracter susținut (se menține pe parcursul unei perioade de timp) și generalizat (afectează un număr semnificativ de bunuri și servicii).

Inflația implică o scădere a puterii de cumpărare a banilor și se măsoară prin IPC (indicele prețurilor de consum). Este fenomenul opus deflației.

Tipuri de inflație

Se pot distinge următoarele tipuri de inflație, în funcție de originea lor:

• Inflație de cerere: Când cererea generală de bunuri și servicii crește, dar cantitatea oferită nu se mărește în aceeași proporție. Acest dezechilibru generează o creștere a prețurilor.
• Inflație de costuri: Când costul muncii sau al materiilor prime se scumpește. Atunci, cu scopul de a menține marja de profit, companiile măresc prețurile.
• Inflație autoconstruită: Această inflație se generează pentru că agenții economici prevăd că în viitor prețurile vor continua să crească. Cu această așteptare, își ajustează comportamentul actual. Astfel, consumatorii își vor mări cererea (prevăzând că prețurile vor crește) și/sau producătorii își vor mări prețurile (estimând că materiile prime ar putea să se scumpească).

De asemenea, în funcție de magnitudinea sau intensitatea sa, putem distinge:

• Inflație scăzută: Se caracterizează prin faptul că este lentă și previzibilă. Înregistrează rate anuale de o singură cifră.
• Inflație galopantă: Fluctuează între 20, 100 sau 200 la sută pe an. În această situație, banii își pierd valoarea foarte repede.
• Hiperinflație: Nu este scris în piatră, dar, de obicei, se consideră că s-a ajuns la hiperinflație când creșterea prețurilor este de peste 50% lunar (cifra are originea într-un articol din 1956 al profesorului Philip Cagan de la Universitatea Columbia). Se asociază cu momente de conflicte militare, crize politice și/sau depresie economică ce provoacă un colapsul financiar al unei țări.

Ce cauzează inflația?

Cauzele inflației pot fi variate:

• Creșterea cererii (inflație de cerere).
• Creșterea costurilor materiilor prime (Inflație de costuri).
• Creșterea așteptărilor de inflație ale consumatorilor și/sau ale companiilor (Inflație autoconstruită).
• Creșterea ofertei de bani. Acest lucru este legat de politica economică. Se referă la momentul în care banca centrală crește baza monetară. Astfel, în termeni mai simpli, se pune mai mulți bani în mâinile consumatorilor, ceea ce face ca cererea să se extindă mai repede decât oferta de bunuri și servicii disponibile. Băncile centrale folosesc de obicei instrumentele lor, reducând rata dobânzii de referință sau, în cazuri de urgență mai mare, folosesc metode precum programele de relaxare cantitativă (QE) care cresc lichiditatea în economie. De asemenea, s-ar putea recurge direct la emisiunea sau imprimarea de bani, dar în trecut această măsură drastică a cauzat hiperinflație.

*La acest punct, trebuie să clarificăm că fiecare școală economică are o abordare diferită a inflației. Școala austriacă, de exemplu, susține că reflectă o cantitate mai mare de bani urmărind aceeași cantitate de bunuri și servicii.

Consecințele inflației

Inflația are următoarele consecințe:

• Pierderea puterii de cumpărare. 100 de RON nu vor permite să cumpărați la anul aceeași cantitate de bunuri și servicii ca astăzi. Acest lucru afectează în principal persoanele cu putere de cumpărare mai mică, deoarece acestea alocă o parte mai mare a veniturilor lor pentru consumul de primă necesitate.

• În perioade de inflație foarte mare, oamenii ar putea prefera să se refugieze în bunuri durabile, deoarece banii lichizi sau în numerar își pierd valoarea.
• Crește consumul, deoarece oamenii vor cumpăra astăzi înainte ca prețurile să crească mâine. În consecință, economiile se reduc.
• Datoriile, cum ar fi o ipotecă, de exemplu, își pierd valoarea în termeni reali, deoarece valoarea lor nominală a rămas constantă în timp. Cu toate acestea, pentru creditor valoarea ratei pe care o primește astăzi va fi mai mică decât cea pe care o va primi mâine.
• Pot exista distorsiuni în scalele fiscale (dacă pragurile nu sunt modificate). Acest lucru se întâmplă deoarece veniturile nominale, în revizuirile periodice efectuate de angajatori, tind să se modifice în paralel cu inflația. Prin urmare, unele persoane ar putea trece de la o scală fiscală la alta mai mare, trebuind să plătească rate mai mari de impozite. Cu toate acestea, veniturile lor în termeni reali s-ar putea să nu fi crescut. Dacă salariul a crescut cu 10% și inflația a crescut la fel în aceeași perioadă, veniturile individului în termeni reali nu au crescut.
• Episoadele de inflație mare descurajează investițiile, deoarece nu este posibil să se anticipeze valoarea reală a veniturilor care vor fi primite.

Cum să facem față inflației?

Băncile centrale sau autoritățile monetare tind să facă față inflației utilizând instrumentele lor de politică, atât cele convenționale (cum ar fi rata de referință) cât și cele neconvenționale (cum ar fi swap-urile). Astfel, se aplică o politică monetară restrictivă sau contractivă, cu scopul de a reduce baza monetară și de a diminua banii disponibili în mâinile publicului. Acest lucru, la rândul său, reduce cererea și, prin urmare, presiunile inflaționiste.

Contrapartida unei politici monetare contractive este că reducerea cererii și a consumului poate, de asemenea, să scadă ritmul de creștere economică.

În acest sens, trebuie să avem în vedere că băncile centrale, deși tind să-și stabilească în principal obiectivele în jurul inflației, de obicei se uită și la alți indicatori, cum ar fi rata de creștere a PIB și cursul de schimb. Totul depinde de contextul fiecărei țări și de modul în care își desfășoară activitatea autoritățile monetare.

Cum se calculează inflația?

Pentru a explica într-un mod foarte simplu, pentru a calcula inflația se folosește de obicei IPC (Indicele Prețurilor de Consum). Acest indicator utilizează un coș de bază, care este un coș mediu de ceea ce consumă o familie în mod regulat. Astfel, fiecare bun sau serviciu are o anumită greutate în coș, iar acest lucru se revizuiește din când în când.

In fiecare perioadă, pe baza coșului, se construiește indicele, iar inflația se calculează ca variația acestui indice. Compararea va depinde de perioada de analiză.

Perioada studiată poate fi anuală. În acest caz, se compară datele IPC cu cele ale anului precedent. Dacă ne referim la un trimestru, trebuie să-l comparăm cu același trimestru al anului anterior. De exemplu, al doilea trimestru al anului 2021 față de al doilea trimestru al anului 2020. Acest lucru se întâmpla, deoarece există factori sezonieri care afectează prețurile anumitor produse.

Ce este inflația de bază

Inflația de bază este aceea care exclude acele bunuri și servicii care prezintă o volatilitate mai mare a prețurilor și care pot genera o distorsiune atunci când se evaluează inflația. Ne referim, de exemplu, la alimente perisabile, energie și combustibil. În schimb, se păstrează toate celelalte categorii, cum ar fi locuința, transportul, divertismentul, printre altele.

Ideea este ca inflația de bază să reflecte într-un mod mai precis acea variație a prețurilor care poate fi considerată ca fiind non-tranzitorie. În acest sens, se va putea determina cu mai multă precizie eficacitatea politicii monetare în țară.

Să ne amintim că, de exemplu, în cazul combustibilului, în special petrolul, acesta poate varia puternic în funcție de factorii geopolitici. În același mod, oferta unui anumit aliment poate fi afectată de condiții climatice adverse.

De aici putem trage o altă concluzie. Inflația de bază, spre deosebire de inflația generală, este mai legată de cererea internă și de așteptările consumatorilor.

Inflația in România

Inflația a pus mari probleme băncilor centrale și populației în urma pandemiei COVID-19. Pentru că guvernele și băncile centrale au introdus măsuri de relaxare fiscală și monetară, inflația a crescut alarmant peste tot în lume.

In România, inflația era de 7% la inceputul anului 2024, în scădere fața de niveluri alarmante ca 14% inregistrate după pandemie. Chiar și așa, inflația in România este departe de tinta Băncii Nationale a României. Aceasta a fost de 2.5% (+/- 1%).

Băncile centrale publică regulat previziuni ale inflației, deși acestea sunt dificil de facut. In cazul României, BNR are o proiecție a inflației anuale a prețurilor, măsurată prin Indicele Preturilor de Consum (IPC) în continuă scădere până la sfarșitul anului 2025.

Este inflația rea?

Ne-am referit la consecințele inflației, în principal, în ceea ce privește pierderea puterii de cumpărare. Cu toate acestea, la acest punct trebuie să ne întrebăm, de ce, dacă inflația este rea, băncile centrale au stabilit ținte de inflație pozitive?

Acest lucru poate fi explicat din mai multe perspective. În primul rând, inflația, așa cum am menționat anterior, poate crește din mai multe motive, printre altele, din cauza creșterii cererii. Adică, atunci când există creștere economică, și veniturile familiilor cresc, este de așteptat să ceară mai multe bunuri și servicii, ceea ce împinge prețurile în sus.

Dar ce se întâmplă dacă în loc de inflație avem deflație? Din punctul de vedere al consumatorului, acesta va crede că mâine prețurile pot continua să scadă. Atunci, amână consumul, ceea ce implică o scădere a cererii care ar putea duce la reducerea sau chiar oprirea producției de către companii, afectând rezultatele acestora. Nici acest scenariu nu este dorit.

Cu o inflație scăzută, dar stabilă, banii continuă să circule. Oamenii consumă la un ritm care permite generarea creșterii economice. Și, merită subliniat că stabilirea țintelor de inflație reduce incertitudinea, ceea ce permite companiilor să elaboreze planuri de investiții chiar și pe termen mediu și lung.

Economiștii consideră că un nivel al inflației de +2% pe an este sănătos pentru creșterea economică a unei țări.

FAQ