Acțiuni

Acțiunile reprezintă unul dintre cele mai căutate instrumente de investiție pe piața bursieră, dar înainte de a începe să investești, este esențial să înțelegi clar ce sunt acestea, ce influențează valoarea unei acțiuni și cum să le evaluezi pentru a determina dacă merită sau nu să achiziționezi acțiuni ale unei anumite companii.
În acest articol, îți voi oferi informațiile necesare pentru a naviga în lumea investițiilor bursiere prin intermediul acțiunilor.
O acțiune reprezintă o parte proporțională din capitalul social al unei companii, înțelegând prin capital social valoarea contribuțiilor partenerilor. Adică, acțiunile unei companii îi conferă deținătorului statutul de proprietar și, ca atare, un acționar are anumite drepturi, cum ar fi dreptul de vot în adunare sau dreptul de a primi dividende.
Companiile listate pe bursă au de obicei capitalul social împărțit într-un număr mare de acțiuni, astfel încât oricine poate cumpăra un număr anumit de acțiuni pe bursa de valori a țării în care sunt listate. Făcând acest lucru, acea persoană devine proprietarul unei părți (acțiune) a acelei afaceri.
Cu toate acestea, procentul său de participare la companie va fi probabil foarte mic și nu va avea suficientă putere pentru a-și impune voința în conducerea companiei.
Dacă suntem convinși de succesul și expansiunea unei companii, de ce să nu devenim acționari ai acesteia? Pe de altă parte, dacă ne îndoim de viitorul unei afaceri, ar fi rațional să vindem acțiunile companiei din portofoliu, chiar dacă acest lucru presupune asumarea unor pierderi inițiale, pentru a evita pierderi mai mari pe termen lung.
În contextul acțiunilor, așa cum vom detalia ulterior, investiția bazată pe analiza fundamentală aderă, în mare parte, la această logică.
În momentul în care vedem tipul de acțiuni, acestea sunt clasificate în diferite moduri și în raport de „funcția” lor. În continuare, vom explora următoarele categorii de acțiuni:
Un deținător de acțiuni, fiind proprietar al unei părți din companie, va participa la profiturile generate de aceasta în proporție egală cu numărul de acțiuni pe care le deține.
Acest profit generat și distribuit între acționari, numit dividend, nu va fi același în fiecare an, astfel încât deținătorul de acțiuni va primi un venit pentru statutul său de acționar care va fi variabil și va depinde de profiturile obținute în fiecare moment de compania la care este proprietar.
La cumpărarea acțiunilor și transformarea în acționar se accede la o serie de drepturi, cum ar fi următoarele:

Companiile, în fața nevoii de finanțare pentru a face investiții sau nevoia de capital pentru a plăti datorii pot recurge la listarea la bursă. Pentru aceasta, se emit noi acțiuni și se pun în circulație pe o piață reglementată. Aceasta obligă companiile să-și facă publice rapoartele financiare astfel încât orice potențial acționar să aibă toate informațiile necesare pentru a evalua compania.
Pentru o companie, faptul de a fi listată la bursă îi permite să fie vizibilă pentru potențialii săi investitori, să obțină condiții mai bune de finanțare și un anumit prestigiu. Pentru clienții, furnizorii și investitorii unei companii, faptul de a fi listată la bursă reprezintă o garanție de transparență și solvabilitate.
Valoarea unei acțiuni este determinată de oferta și cererea acestei companii pe piață: la listarea la bursă, o companie emite un număr concret de acțiuni; dacă acestea au mai mulți cumpărători decât vânzători, prețul lor va crește și invers; dacă la listarea la bursă nu există o cerere suficientă interesată să cumpere aceste acțiuni, valoarea va scădea.
Determinarea valorii unei acțiuni este un proces complex care implică analiza unei serii de factori financiari, economici și de piață. Investitorii și analiștii folosesc diferite metode pentru a estima valoarea justă a unei acțiuni, fiecare abordare având propriile sale premise și limitări. Cele mai comune metode includ:
Aceasta este probabil cea mai utilizată metodă pentru evaluarea acțiunilor. Analiza fundamentală examinează datele financiare ale companiei, inclusiv veniturile, profiturile, creșterea, datoriile și activele, precum și factori economici externi, cum ar fi starea economiei și condițiile industriei. Printre instrumentele specifice se numără:
Metoda DCF estimează valoarea unei companii pe baza fluxurilor de numerar viitoare preconizate, actualizate la valoarea lor prezentă. Acest calcul implică estimarea fluxurilor de numerar libere generate de companie în viitor și aplicarea unei rate de actualizare pentru a reflecta valoarea timpului și riscul. Această metodă necesită asumpții despre creșterea veniturilor, marjele de profit și rata de actualizare, fiind astfel sensibilă la parametrii aleși.
Această abordare implică compararea companiei cu alte companii similare din industrie pe baza unor indicatori financiari cheie, cum ar fi raportul P/E, P/B, sau alte raporturi financiare. Această metodă presupune că companiile similare ar trebui să aibă valori de piață similare.
Deși analiza tehnică este mai frecvent utilizată pentru a anticipa mișcările de preț pe termen scurt, unii investitori o folosesc pentru a identifica tendințe care ar putea sugera o subevaluare sau supraevaluare a acțiunilor.
Există în principiu două criterii pentru a analiza o acțiune:
Pentru a analiza o companie și a investi în ea pe termen mediu sau lung, analiza fundamentală este necesară pentru a discerne care companii sunt potrivite și care nu. După aceea, va trebui să ajungem la concluzia care este prețul corect de plată pentru acțiunile sale și să ne facem o idee despre când acea acțiune este cotată scump sau ieftin.
Analiza tehnică poate fi folosită pentru a rafina prețul de cumpărare. Prin urmare, cele două criterii nu sunt exclusive în investiția în acțiuni, mai degrabă sunt compatibile. Analiza fundamentală indică ce companie este potrivită pentru a investi și poate ajunge să ne dea o idee despre prețul corect al unei acțiuni, în timp ce analiza tehnică este folosită pentru a decide momentul investiției.

Pentru a investi în acțiuni, trebuie doar să deschidem un cont cu un broker. Costul comisioanelor este foarte important și, în funcție de brokerul pe care îl alegem, va trebui să plătim unele comisioane sau altele. În plus, mulți brokeri percep comisioane pentru menținerea unui cont de valori deschis.
Toate cheltuielile legate de cumpărare, vânzare și întreținerea acțiunilor reduc rentabilitatea finală a unei investiții, așa că ar trebui să selectăm cu grijă brokerul care ne oferă condițiile care se potrivesc cel mai bine cu stilul de investiție pe care îl alegem.
Iată câteva sfaturi rapide:
👉 Află mai multe aici: Cum să începi să investești în acțiuni și pentru începători: Cum să începi să investești de la zero
Investiția în acțiuni ca alternativă la investiția imobiliară: Investiția imobiliară nu este la fel de eficientă ca investiția în acțiuni. În primul rând, acțiunile marilor companii pot fi cumpărate și vândute mult mai rapid decât putem cumpăra și vinde un apartament, adică au o lichiditate mai mare. În plus, cumpărarea unei locuințe generează o serie de cheltuieli și formalități în momentul cumpărării și vânzării. În plus, proprietatea unui activ imobiliar generează costuri prin impozite precum și necesitatea de a face reparații.
Cumpărarea/vânzarea de acțiuni generează, de asemenea, o serie de costuri de cumpărare și vânzare, dar nu va trebui să plătim un impozit în fiecare an pentru deținerea lor. Pe de altă parte, putem investi și în active imobiliare prin investiția în fonduri.
Investiția în acțiuni ca alternativă la conturile bancare de economii: Conturile bancare de economii oferă un randament mai mic decât alte active cu un risc mai mare, cum ar fi acțiunile. Multe dintre marile companii distribuie o parte din profit acționarilor prin plata de dividende, astfel încât randamentul dividendelor este mai mare decât randamentul prin depozite. Investiția în acțiuni care plătesc dividende generoase este o strategie de investiție în sine și este legată de investiția în marile companii pe termen lung.
Companiile bune tind să crească plata dividendelor de-a lungul anilor, ceea ce va crește randamentul prin dividende dacă păstrăm acțiunile. Totuși, spre deosebire de depozitele bancare, valoarea capitalului investit în acțiuni fluctuează conform prețului de piață, ceea ce presupune că fondurile destinate investițiilor nu ar trebui să fie esențiale pentru nevoile pe termen scurt sau mediu.
Pentru investiția în acțiuni ale companiilor listate, este recomandat să se facă o analiză a situațiilor financiare (analiză fundamentală) pentru a evalua dacă o companie sau alta este potrivită pentru investiții.
Situațiile financiare oferă o imagine a stării financiare a unei companii la momentul publicării lor, fiind, de obicei, emise anual, cu posibilitatea emiterii unor rapoarte intermediare.
Printre aceste documente, trei sunt deosebit de importante:
👉 Evaluarea Îndatorării, Solvabilității și Lichidității Companiei: Rapoarte și Interpretare
Fiind vorba de companii listate, acestea trebuie să facă publică toate informațiile. Aceste informații sunt de obicei disponibile pe website-ul fiecărei companii, în secțiunea destinată investitorilor. De altfel, poți găsi informații despre companiile listate accesând bursa - de exemplu, BVB sau Bursa din Londra, în funcție de piața pe care este listată compania.
De asemenea, poți să transpui datele din conturile anuale într-o foaie de calcul pentru a analiza o companie în mai multă profunzime deoarece am putea observa evoluția vânzărilor, profiturilor sau datoriilor unei companii de-a lungul anilor. În plus, am putea obține o serie de rate financiare de rentabilitate, îndatorare, creștere, etc.
Când accesezi aceste informații, este important ca bilanțul, contul de profit și pierdere și stările de flux de numerar să fie toate consolidate. Rapoartele consolidate se referă la întreaga companie în ansamblu în timp ce rapoartele individuale exprimă doar datele companiei mamă.
Acțiunile reprezintă părți proprietare în cadrul unei companii, oferind deținătorilor dreptul la o fracție din profiturile acesteia și, în unele cazuri, la putere de vot în deciziile corporative importante.
Analiza acestora implică evaluarea atât a factorilor fundamentali, precum situația financiară a companiei, performanța sa pe piață și perspectivele industriei, cât și a indicatorilor tehnici, care examinează tendințele prețurilor acțiunilor și volumele de tranzacționare.
Prin combinarea acestor abordări, investitorii pot lua decizii informate, identificând oportunitățile de investiții care se aliniază cel mai bine cu obiectivele și toleranța lor la risc.