Bursă

Spread-ul este, în termeni generali, diferența dintre prețul de vânzare (bid) și prețul de cumpărare (ask) al unui anumit activ sau derivat financiar. Este probabil cel mai des întâlnit cost asociat cu tranzacționarea sau investițiile.
Pentru a înțelege bine ce este spread-ul, trebuie să explicăm mai întâi ce este bid-ul.
Bid-ul este cel mai bun preț de vânzare, adică cel mai înalt preț pe care piața este dispusă să-l plătească. Privit altfel, bid-ul este cel mai bun preț la care brokerul, în cazul prezentat, poate vinde.
De asemenea, ask-ul este cel mai mic preț la care investitorii sunt dispuși să vândă. Adică, este cel mai bun preț la care brokerul poate cumpăra activul în cauză.
De obicei, ask-ul este mai mare decât bid-ul și acest lucru este logic, deoarece investitorii, când vând, vor căuta să primească cel mai înalt preț. În schimb, când cumpără, vor prefera cel mai mic preț posibil.

Astfel, în tranzacționarea acțiunilor, spread-ul poate referi la diferența dintre cel mai înalt preț la care cineva este dispus să cumpere o acțiune (bid) și cel mai scăzut preț la care cineva este dispus să vândă aceeași acțiune (ask). Acesta este un indicator al lichidității acțiunii; cu cât spread-ul este mai strâns, cu atât piața este considerată mai lichidă.
Spread-ul poate fi folosit în diferite contexte:
În forex, „spread” se referă la diferența dintre prețul de cumpărare (ask) și prețul de vânzare (bid) al unei perechi valutare. Este practic costul tranzacționării și reprezintă profitul pe care brokerul îl face din fiecare tranzacție a clientului. Un spread mic indică o piață lichidă, cu costuri mai mici de tranzacționare.
Un spread vertical este o strategie de tranzacționare care implică cumpărarea și vânzarea simultană a două opțiuni de același tip (fie ambele call, fie ambele put) pe aceeași acțiune sau pe același indice, dar cu prețuri de exercițiu diferite și aceleași date de expirare.
Spread orizontal (sau calendar) implică cumpărarea și vânzarea de opțiuni de același tip (call sau put) pe aceeași acțiune, dar cu date de expirare diferite. De exemplu, un investitor ar putea cumpăra un call pentru o lună viitoare și vinde un call pentru o lună curentă, anticipând o volatilitate crescută sau mișcări specifice de preț pe termen lung.
Spread diagonal combină elemente ale spread-urilor verticale și orizontale, implicând opțiuni de același tip, dar cu prețuri de exercițiu și date de expirare diferite. Aceasta permite o flexibilitate mai mare în gestionarea așteptărilor de preț și timp.
Pe piața futures, „spread-uri” se referă la strategii de tranzacționare care implică cumpărarea și vânzarea simultană a contractelor futures pe aceeași marfă sau instrument financiar, dar pentru luni de livrare diferite, sau pe mărfuri diferite, sau chiar pe piețe diferite. Aceste strategii sunt folosite pentru a specula sau a se proteja împotriva schimbărilor în prețurile mărfurilor sau ratelor dobânzilor.
În cazul obligațiunilor, „spread” se poate referi la diferența dintre randamentul unei obligațiuni și randamentul unei obligațiuni de referință (de obicei, obligațiunile guvernamentale). De exemplu, spread-ul de credit este diferența dintre randamentul unei obligațiuni corporative și randamentul unei obligațiuni guvernamentale similare ca durată, reflectând riscul de credit perceput al emitentului obligațiunii corporative.
Spread-ul este, în termeni generali, diferența dintre prețul de vânzare (bid) și prețul de cumpărare (ask) al unui anumit activ sau derivat financiar.
Factorii care pot determina spread-ul sunt în principal:
Să vedem un exemplu simplu de spread. Acțiunile companiei TYZ au un bid de 40 de euro, în timp ce ask-ul este de 41,7 euro. În acest caz, spread-ul este de 1,7 euro pe acțiune (40-41,7).
Cu toate acestea, trebuie să luăm în considerare că se vor achita diverse costuri, cum ar fi comisionul pentru broker. Prin urmare, investitorul va obține un marjă de profit mai mică decât spread-ul.

Spread-ul este un indicator esențial pentru evaluarea riscului și atractivității relative a diferitelor investiții. În finanțe, acesta este frecvent utilizat pentru a compara obligațiunile guvernamentale ale diferitelor țări, reflectând compensația de risc pe care investitorii o cer pentru a investi în țări cu o stabilitate economică mai scăzută.
Un spread mai mare indică o percepție crescută a riscului și, implicit, necesitatea unui randament mai înalt pentru a compensa acest risc. Prin urmare, înțelegerea și monitorizarea spread-urilor este vitală pentru investitori, permițându-le să facă alegeri informate și să gestioneze eficient portofoliile în funcție de fluctuațiile de risc și de piață.
Articole recomandate
Prețului Țintă: Cum Se Calculează