Indicatori
Dacă există ceva despre care s-au scris mai mult de o mie de pagini de tranzacționare, este vorba despre suporturi și rezistențe. Să vedem în acest articol, ce sunt, importanța lor vitală și, mai ales, cum să le folosim pentru o tranzacționare bună.
Suportul și rezistența sunt baza analizei tehnice. Nu contează care este modul nostru de operare, nu contează ce indicatori tehnici folosim, suportul și rezistența sunt cu siguranță două dintre conceptele cele mai importante în analiza tehnică.
Dacă ne uităm la un grafic, prețul se oprește la diferite niveluri de preț. Acestea sunt zone de suport. Cum le detectăm?
Ne vom baza întotdeauna pe ceea ce s-a întâmplat in partea stânga a graficului, deoarece fără aceste informații nu vom putea niciodată să știm dacă un punct va acționa ca un suport. Prețul trebuie să se fi oprit deja în trecut în această zonă.
În general, se zice că avem nevoie de cel puțin două puncte pentru a defini o zonă de suport dar acest lucru nu este adevărat deoarece putem considera că zonele unde prețul a fost respins în sus sunt suporturi.
Rezistența este opusă suportului. Adică aceste zone sunt zone unde prețul are dificultăți să progreseze în sus.
În cărțile clasice de AT (analiză tehnică) ni se spune că o ruptură trebuie să se realizeze cu volum. Ruperea unui nivel de suport/rezistență TREBUIE întotdeauna să se realizeze cu volum.
Mai mult, trebuie să așteptăm ca prețul să se întoarcă la suport / rezistență, dar cu volum în scădere.
Dacă întoarcerea la suport/rezistență se face cu volum ÎNTOTDEAUNA trebuie să presupunem că acea ruptură este falsă și prețul va fi respins. Dacă, în plus, după întoarcerea la suport / rezistență, avem un recul fără volum... avem o intrare in piață.
În cazul unei rupturi corecte, prețul se întoarce pe urmele sale, dar cu diminuarea volumului, adică fără cerere. Dimpotrivă, în cazul unei mișcări false, prețul se întoarce cu volum.
Când prețul depășește o rezistență, aceasta devine un suport și când prețul depășește un suport, acesta devine o rezistență.
În următorul exemplu vedem cum această piață în tendință descendentă a generat suporturi care au fost pierdute. În primul caz, prețul nu s-a mai întors la suport (acum transformat în rezistență) dar în toate celelalte cazuri da. Dacă observi, când prețul s-a întors la suporturile transformate în rezistențe, acesta a fost respins din nou în jos (cercuri).
Același lucru se întâmplă și în direcția opusă. Poți observa cum rezistențele depășite în următorul exemplu s-au transformat în suporturi, iar când prețul le-a revizitat, a fost respins.
Va fi întotdeauna așa? Răspunsul este nu, nu va face întotdeauna asta.
O altă caracteristică importantă a suporturilor/rezistențelor este că, cu cât durează mai mult, dacă în cele din urmă se rup, mișcarea va fi mai violentă.
În imaginea următoare avem un suport care a ținut prețul timp de 17 ani. Suportul a cedat în cele din urmă și a lăsat prețul să cadă. Observați viteza cu care a căzut prețul.
Detectarea acestor zone este fundamentală deoarece sunt zone unde se va întâmpla ceva, se vor rupe sau nu.
Acestea sunt zonele preferate ale banilor profesioniști (smart money). Dacă ai răbdare și ții cont de ceea ce ți-am explicat anterior, așteptând să vezi ce fac barele următoare, suporturile și rezistențele vor fi cei mai buni aliați ai tăi în trading.
Eu nu sunt în favoarea plasării Stop loss ÎNTOTDEAUNA pe suporturi și pe rezistențe deoarece aceste stop loss sunt lichiditate pentru banii profesioniști.
În cazul meu, întotdeauna le plasez în spatele verificărilor profesionale sau pe rezistențe/suporturi după schimbări de structură în goluri de lichiditate. Lasă-mă să mă explic.
În următorul exemplu avem o ruptură de suport, teoria clasică ne-ar spune că stop loss trebuie să fie situat deasupra ultimului maxim, deoarece este o rezistență. În cazul meu, l-aș situa exact deasupra barei cu săgeata, este o bară de lipsă de interes pentru prețuri mai mari (verificarea profesională că nu există interes pentru prețuri mai mari), o cerere fără cerere. Dacă prețul o traversează, ipoteza mea de scurt era eronată și, prin urmare, nu trebuie să-i dau pieței bani suplimentari până la rezistența tradițională
În următorul exemplu vedem o mișcare foarte puternică de scădere care ne lasă un gol de lichiditate. Prețul crește pentru a-l umple și schimbă structura, de la bullish la bearish (vezi săgețile). Schimbarea de structură ne lasă o mișcare cu multă deplasare (ultima săgeată). În această situație aș plasa Stop loss-ul în zona unde prețul a fost respins, adică la rezistență.
Stop loss-urile ar trebui să fie situate în acele zone în care, dacă sunt depășite, anulează strategia inițiala.
În ceea ce privește Take profit, aproape întotdeauna trebuie situat la un suport sau o rezistență, deoarece aceasta este zona unde banii profesioniști vor căuta lichiditate.