Fitch, Standard & Poor’s și Moody’s, ce este un rating de țară și de ce contează?

Te-ai întrebat vreodată cât de sigur este pentru investitori să împrumute bani unei țări precum România? Ei bine, aici intervine ratingul de credit suveran – un indicator esențial care arată dacă un stat își poate plăti datoriile la timp.

Ce este un rating de credit suveran?

Un rating de țară sau rating de credit suveran arată cât de sigur este să împrumuți bani unei țări. Cu alte cuvinte, este o evaluare a capacității unei țări de a-și plăti datoriile. Acest rating se aplică tuturor împrumuturilor luate guvernul unei țări prin obligațiuni.

Când stabilesc acest rating, agențiile specializate analizează mai mulți factori: cât de stabilă este politica din țară, cum merge economia și dacă statul are capacitatea de a-și plăti datoriile.

👉 Presiunea crește: Datoria – o bombă cu ceas pentru Trump

De ce este important un rating de țara bun?

Un rating bun este important pentru că ajută țările să obțină bani de la investitori pentru proiecte mari – cum ar fi autostrăzi, școli sau spitale. De asemenea, un rating bun atrage investiții străine, pentru că investitorii au mai multă încredere în acea țară.

Cele mai cunoscute agenții care acordă aceste ratinguri sunt:

• Moody’s
• Fitch Ratings
• Standard & Poor’s

Există și alte agenții mai mici, dar acestea trei au cea mai mare influență pe piață.

Cum funcționează ratingul de țara?

Pentru a obține un rating, o țară cere o evaluare din partea unei agenții. Agenția analizează situația economică și politică și acordă un scor care merge de la AAA (cel mai bun) până la D (cel mai rău, înseamnă că țara nu își plătește datoriile).

Dacă o țară permite o astfel de analiză, arată că este transparentă și deschisă față de investitori. Un rating de țară înseamnă își poate împrumuta bani mai ușor și mai ieftin de pe piețele internaționale.

Un scor slab arată că există riscul ca țara să nu-și plătească datoriile, fie pentru că nu are bani, fie pentru că a mai avut probleme de plată în trecut. Implicit, asta atrage dobanzi mai mari, si costuri de finantare mai mare.

Pentru o țară cu o datorie mare, o scădere a ratingului poate duce la o reacție în lanț. Plățile dobânzilor, deja o parte semnificativă din buget, se măresc până în punctul în care devin nesustenabile, ducând la refinanțare dificilă și măsuri draconice pentru a colecta bani de la populație; reduceri de salarii, tăieri de investiții, privatizari etc.

👉 Titluri de stat (obligațiuni de stat): investiție sigură și profitabilă?

Exemple de ratinguri și dobanzi

Iată câteva exemple relevante de rating de țară și dobânzile plătite de aceste state:

Freedom24

• Promoție: Primești până la 20 de acțiuni gratuite!
• ETF-uri pe obligațiuni cu randamente între 4,7% și 6,3%
• Acces la acțiuni, ETF-uri, obligațiuni, opțiuni și altele

Vizitează

Investițiile implică riscul de pierderi.

👉 Cum să cumperi titluri de stat | Siguranță și profitabilitate

Ce poate influența ratingul unei țări?

Agențiile de rating iau în calcul mai mulți factori:

1. Venitul pe cap de locuitor:

Este suma medie pe care o câștigă o persoană într-o țară. Cu cât venitul este mai mare, cu atât guvernul poate strânge mai mulți bani din taxe și își poate plăti mai ușor datoriile.

2. Creșterea economică (PIB)

Dacă economia crește, înseamnă că statul are mai multe venituri. Asta ajută la plata datoriilor. Dacă economia scade, pot apărea probleme de plată.

3. Inflația

Dacă prețurile cresc foarte repede, înseamnă că banii statului valorează mai puțin și este mai greu să-și plătească datoriile. Inflația mare poate duce și la nemulțumiri sociale.

4. Datoria externă

Când o țară se împrumută mult din afara granițelor, riscul crește, mai ales dacă nu câștigă suficient din exporturi ca să poată plăti acele datorii în valută.

5. Nivelul de dezvoltare

Țările dezvoltate (precum Germania sau SUA) sunt considerate mai sigure și mai capabile să-și plătească datoriile. Țările mai sărace sunt mai riscante din acest punct de vedere.

6. Istoricul de plată

Dacă o țară nu și-a plătit datoriile în trecut (a intrat în „default”), agențiile o vor considera foarte riscantă. Asta înseamnă scoruri mai mici, dobânzi mai mari și mai puțină încredere din partea investitorilor.

Ce s-a întâmplat în trecut?

De când au apărut conceptul de rating de țară (în jurul anului 1900), multe țări au avut probleme cu plata datoriilor. De exemplu, în timpul Marii Crize Economice din anii 1930, 21 de țări nu și-au mai plătit obligațiunile.

În total, peste 70 de țări au intrat, la un moment dat, în incapacitate de plată, fie pentru datoriile interne, fie pentru cele externe. În anii ’80, România a trecut printr-o criză economică severă, cauzată în mare parte de decizia regimului Ceaușescu de a rambursa integral datoria externă contractată în deceniul anterior.

După ce a fost declarată în default tehnic în 1981, din cauza incapacității temporare de a-și onora obligațiile financiare, România a adoptat o politică de austeritate extremă.

Aceasta a inclus reducerea drastică a importurilor, raționalizarea alimentelor și energiei, și limitarea consumului intern, toate pentru a direcționa resursele către plata datoriei. Deși până în 1989 datoria externă a fost aproape complet lichidată, costul social a fost uriaș, marcând una dintre cele mai grele perioade economice din istoria recentă a țării.

Ce este riscul suveran?

Riscul suveran înseamnă șansa ca o țară să nu își poată plăti datoriile externe, în funcție de cât de bine merge economia ei. Acest tip de risc apare în mai multe forme și poate afecta grav băncile și stabilitatea financiară a unei țări.

Pentru a reduce riscurile, băncile centrale pot lua măsuri speciale, cum ar fi limitarea schimburilor valutare, astfel încât să evite situațiile în care țara nu-și poate plăti datoriile. Riscul crește mai ales în cazuri de dezastre naturale, instabilitate politică sau atunci când un stat refuză să-și respecte angajamentele de plată din trecut.

De ce este important să înțelegem riscul suveran?

Atunci când o țară se împrumută, promite că va plăti la timp sumele datorate, împreună cu dobânzile. Dar, spre deosebire de o persoană sau o companie, un stat nu poate fi obligat cu ușurință să plătească în instanță. Așadar, dacă un guvern decide că nu mai plătește, nu există o „procedură de faliment” ca în cazul firmelor. De aceea, riscul apare atunci când țara respectivă nu mai are bani (sau refuză) să plătească ce a promis.

De unde apare riscul suveran?

1. Când o țară renunță la o uniune monetară – de exemplu, dacă părăsește o zonă valutară comună.
2. Când moneda națională își pierde valoarea – poate afecta negativ afacerile și investitorii.
3. Când guvernul nu are bani pentru a plăti datoriile ajunse la scadență.
4. Când economia țării merge prost – de exemplu, inflația foarte mare poate face imposibilă plata datoriilor.

Cum afectează riscul suveran băncile?

Dacă o țară nu-și mai plătește datoriile externe, băncile din acea țară au mult de suferit:

• Le este mai greu și mai scump să se împrumute
• Investitorii își pierd încrederea în ele
• Nu mai pot da împrumuturi la fel de ușor
• Trebuie să se bazeze pe ajutorul băncii centrale

În țări mai stabile, cum este SUA, acest risc este mai mic, guvernul poate lua măsuri rapide pentru a sprijini băncile afectate.

Exemplu real: Criza din Grecia

Grecia este un exemplu clar al efectelor riscului suveran. Țara a acumulat foarte multe datorii și nu a mai reușit să le plătească. A urmat o criză economică gravă, iar guvernul a fost nevoit să aplice măsuri dure de economisire (austeritate). Grecia a primit ajutoare financiare din partea altor țări, dar a trebuit să promită reforme serioase. Chiar și cu ajutorul Uniunii Europene, Grecia a avut o perioadă de aproape un deceniu de scădere sau stagnare economică.

Ce înseamnă default suveran (incapacitate de plată)?

Este atunci când o țară nu mai poate plăti banii împrumutați și dobânzile aferente. Poate anunța oficial că nu mai plătește sau pur și simplu nu mai face plățile. Țările iau împrumuturi pentru a finanța proiecte mari – cum ar fi autostrăzi sau spitale. Promit că vor plăti din taxele colectate. Dar, dacă economia merge prost sau guvernul gestionează prost banii, nu va mai avea din ce să plătească.

Când se întâmplă asta:

• Țara primește un rating de credit mai slab
• Trebuie să plătească dobânzi mai mari la viitoarele împrumuturi
• Investitorii devin reticenți

Ce este datoria suverană?

Datoria suverană este suma de bani pe care o țară o datorează creditorilor (persoane, firme, alte țări). Investitorii urmăresc cu atenție stabilitatea politică și economică a unei țări înainte să-i împrumute bani.

Dacă bănuiesc că țara ar putea intra în incapacitate de plată, cer dobânzi mai mari. Asta poate duce la o criză a datoriei suverane, mai ales în țările care se bazează pe împrumuturi pe termen scurt.

De ce pot țările să nu mai plătească?

1. Schimbări de guvern
   Dacă un guvern nou ajunge la putere prin forță (ex: lovitură de stat), poate refuza să plătească datoriile făcute de guvernul anterior.
   Exemplu: în 1917, guvernul comunist din Rusia a refuzat să plătească datoriile Imperiului Țarist.
2. Lipsa de lichiditate (bani lichizi)
   Țara are active (terenuri, resurse), dar nu le poate transforma repede în bani pentru a plăti la timp. E o problemă temporară.
3. Insolvența
   Țara nu mai are de unde plăti, nici acum, nici pe viitor. Se întâmplă după ani de cheltuieli necontrolate, șomaj mare și politici greșite.

Ce se întâmplă după un default suveran (când o țară nu-și mai plătește datoriile)?

1. Pierderea încrederii investitorilor: Investitorii vor fi foarte precauți și vor cere dobânzi mult mai mari pentru a împrumuta din nou acea țară — dacă o mai fac. Țara devine „mai scumpă” pentru împrumuturi.
2. Acces limitat sau blocat la piețele financiare: Țara poate să nu mai poată lua bani de pe piețele internaționale pentru o perioadă lungă, ceea ce face dificilă finanțarea proiectelor sau plata altor datorii.
3. Scăderea ratingului de credit: Agențiile de rating vor coborî ratingul țării la „junk” (neprofitabil), ceea ce agravează și mai mult situația financiară.
4. Consecințe economice interne dure
   • Creșterea dobânzilor pentru creditele interne
   • Reduceri bugetare masive (austeritate)
   • Tăieri în servicii publice (sănătate, educație, infrastructură)
   • Inflație crescută și deprecierea monedei naționale
5. Negocieri și restructurarea datoriei: Țara va încerca să renegocieze cu creditorii — poate să amâne plățile, să reducă sumele datorate sau să schimbe condițiile împrumutului.
6. Posibilă intervenție internațională Organizații precum FMI sau Banca Mondială pot interveni cu ajutor financiar, dar condițiile impuse sunt stricte (reforme economice, austeritate).