ETF
ETFs sunt o combinație între Fonduri de Investiții și acțiuni. De aceea, traducerea lor în română este Fonduri de Investiții tranzacționate. Cuvântul „tranzacționate” înseamnă că pot fi cumpărate și vândute ca acțiuni, iar în România au același tratament fiscal ca acestea. Un portofoliu ETF reprezentă un nivel suplimentar de diversificare a investițiilor.
👉Pentru mai multe informații poți citi articolul nostru: Ce este și cum funcționează un ETF?
👉 Dacă vrei să știi diferențele dintre ambele: Fonduri de Investiții vs. ETFs
Avantajul ETF-urilor este că operațiunea lor internă este mai ieftină și mai eficientă decât cea a Fondurilor de Investiții și, în plus, au o varietate foarte mare de expuneri inegalabilă. Putem găsi aproape orice tematică, țară, regiune, strategie și tip de activ.
În acest articol vom explica cum să creezi un portofoliu ETF, fie de la cele simple indexate pasive până la altele mai concentrate pe temporalități pe termen scurt și mediu.
Dar un aspect important aici este că aceste portofolii sunt foarte generale, adică nu sunt făcute pentru nevoile, obiectivele și circumstanțele fiecărui cititor. Cu alte cuvinte, portofoliile pe care le voi explica sunt doar o busolă care indică direcția în care să mergi, dar în niciun moment nu pretind să fie calea exactă pe care fiecare trebuie să o urmeze.
Portofoliile trebuie să fie personalizate, și nu simple șabloane sau „templates” care se aplică ca și cum toți am trăi în aceleași contexte. Două persoane pot avea același profil de risc, dar una poate suporta o volatilitate mai mare decât cealaltă sau poate avea nevoie de o rată de rentabilitate așteptată mai mică deoarece venitul său este mai mare și, prin urmare, contribuțiile sale.
Așa cum am spus anterior, ETF-urile ne oferă o varietate enormă de expuneri, mult mai mare decât cea a Fondurilor de Investiții. Din acest motiv, am ipoteza că au loc în aproape toate portofoliile, atât pe termen lung, cât și pe termen scurt sau mediu.
Un exemplu l-am trăit în 2023 când ratele dobânzilor au început să crească puternic și majoritatea Fondurilor de Investiții Indexate de Venit Fix au suferit scăderi puternice. Acest lucru s-a întâmplat deoarece au maturități și durate foarte lungi, deoarece urmează indici care în majoritatea lor sunt prea largi și încearcă să captureze partea medie-lungă a curbei ratelor. Cu cât durata este mai mare, cu atât scăderea prețului este mai mare când ratele cresc.
ETF-urile ne-ar fi permis să construim o scară de Venit Fix foarte concentrată pe partea scurtă a curbei ratelor și astfel să reducem impactul ratelor dobânzilor. Acest lucru se datorează faptului că putem găsi ETF-uri cu maturități și durate foarte diverse, de exemplu, mai mici de 6 luni sau mai mici de un an, de la 1 la 3 ani, etc.
Și printre acestea, cu expuneri la aproape orice ne-am putea gândi, de la rate flotante și maturitate definită, până la emergente în monedă locală sau suverane ale țărilor dezvoltate.
De aceea ETF-urile ne permit să facem o diversificare foarte bună și să o gestionăm dacă dorim. Aici este important să menționăm să nu cădem în eroarea de supradiversificare și să avem de toate culorile și aromele, deoarece în final acest lucru ar aduce costuri mai mari, timp de gestionare și randamente mai mici.
Am menționat deja avantajele varietății mari și costurilor interne mai mici ale ETF-urilor. Alte avantaje ar putea fi:
Principalul dezavantaj al ETF-urilor în România este că nu beneficiază de avantajul fiscal al transferurilor, adică nu putem vinde un ETF și cu acei bani să cumpărăm altul fără a trece mai întâi prin ANAF în cazul în care ar exista un câștig. Acest lucru poate afecta o strategie care necesită intrări și ieșiri constante de pe piață și, de asemenea, pe cele care fac reechilibrări periodice.
Pentru al doilea caz, putem reduce acest impact fiscal dacă facem reechilibrări pe benzi, avem puține ETF-uri în portofoliu și facem contribuții DCA.
Chiar și așa, cred că flexibilitatea și varietatea pe care le au ETF-urile împreună cu comisioane mai mici, ar putea compensa acest dezavantaj dacă se operează puțin.
Unii mi-au menționat că atâtea ETF-uri listate (aproape două mii în Europa), este un mare inconvenient pentru că nu știu pe care să-l aleagă, în plus mulți sunt delistați și/sau lichidați în fiecare an.
👉 Cele mai bune și profitabile ETF-uri de cumpărat
Au dreptate, dar pentru asta au acest blog de Investiții Indexate pe Rankia unde încercăm să oferim un mic ajutor și să răspundem la întrebări. O altă soluție la acest punct ar fi să înceapă cu cele mai largi de la marii administratori și cu Active sub administrare (AUM) de peste 500 de milioane. Acest lucru reduce probabilitatea de delistare și/sau lichidare.
Întotdeauna am spus că trebuie să fim sinceri cu noi înșine și să distingem între portofoliul pe care vrem să-l avem, cel pe care putem să-l avem și cel pe care ar trebui să-l avem.
Toți am vrea să avem NVDA în portofoliul nostru sau orice ETF care a depășit SP500 în acest an sau care a crescut cel mai mult în ultimii ani. Dar dacă ne uităm mai întâi la randament și apoi la risc, putem rămâne cu portofolii pe care nu vom fi capabili să le menținem în cel mai rău scenariu. Mai bine ceva cu randament mai mic, dar pe care să-l menținem în fața oricăror dificultăți fără a abandona planul și strategia.
Odată ce ne-am dat seama de cele de mai sus, atunci putem construi portofoliul pe care îl putem avea, dar acesta nu este cel definitiv, deoarece trebuie să verificăm dacă acesta ne va oferi randamentele așteptate de care avem nevoie pentru a ajunge la suma dorită în viitor. Ajustăm acel portofoliu ETF și îl modificăm pentru a ajunge la cel pe care ar trebui să-l avem. Nu este urgent să începem cu acesta din urmă, dar spre acesta trebuie să ne îndreptăm.
Strategia este cea care ne va spune ce ETF-uri trebuie să alegem. În cazul portofoliilor indexate, criteriul este să fie ETF-uri care urmează indici cât mai largi posibil, adică să aibă portofolii foarte diversificate cu mai multe sectoare și de preferință cu mai multe țări și regiuni.
Un alt criteriu ar fi utilizarea ETF-uri de Acumulare, deoarece dacă mergem pe termen lung, suntem în etapa de creștere a capitalului și reinvestirea automată a dividendelor îi dă mai multă forță dobânzii compuse.
Dacă vorbim despre strategii pe termen scurt și mediu, criteriile de selecție vor depinde foarte mult de ce vom alege. De exemplu, am putea analiza corelațiile și/sau cointegrațiile.
În orice caz, trebuie să ne uităm și la comisioane, spread și diversele errori al ETF-ului, deoarece ar putea adăuga costuri implicite care rareori sunt luate în considerare.
Diversificarea între diferite clase de active are ca scop diminuarea volatilității și riscului portofoliului, și dacă este posibil, îmbunătățirea randamentelor. Asta înseamnă că nu toate părțile portofoliului vor avea aceeași performanță tot timpul și de multe ori vom vedea că ceva merge foarte bine și altă parte nu.
Imaginea anterioară, oferită de JPMorgan, ne arată randamentele istorice ale diferitelor clase de active. În general, le putem împărți între Renta Variabilă, Renta Fixă, metale prețioase, materii prime și alternative. În cadrul fiecăruia dintre ele există subgrupuri precum RV emergent sau RF High Yield.
O greșeală foarte comună aici este supradiversificarea. "Nu avem nevoie de atât de multe clase de active sau subactive pentru a obține o diversificare bună", mai ales dacă mergem pe termen lung.
De obicei, profilul și strategia sunt cele care ne vor spune câte avem nevoie și ce ponderări.
Le putem împărți în Tactice și Strategice. Primele încearcă să facă market-timing intrând și ieșind din diferite tipuri de active. Cele din urmă definesc activele și procentele de la început și încearcă să le mențină, sau în unele cazuri să varieze ponderile dacă se schimbă profilul, orizontul sau obiectivul.
Tacticele fac mișcări pe termen scurt și mediu, în timp ce cele strategice sunt aproape întotdeauna pe termen lung.
Exemple de Strategii sunt indexarea pasivă și buy&hold. Diferența este că prima încearcă să cumpere tot piața, în timp ce a doua ar putea să nu fie atât de diversificată, să nu reziste celui mai rău scenariu și/sau să se bazeze pe convingeri.
Abordarea Miez Satelit este o formă de alocare a capitalului în portofoliile strategice și este folosită mult în cele indexate pasive.
Miez se referă la un nucleu și Satelit la abateri sau titluri pentru a profita de diferite anomalii ale pieței. Din punctul meu de vedere, după aproape 14 ani scriind despre ETF-uri și puțin peste 20 de ani operându-le, este că Miez ar trebui să fie ceva care a supraviețuit celor mai grave crize financiare pe care piețele le-au trăit, cum ar fi criza din 1929 și marea depresie ulterioară sau explozia bulei din Japonia. Dacă a supraviețuit celor de mai sus, atunci are mari șanse să supraviețuiască la ceea ce va apărea în viitor.
👉Investiții în ETF-uri: cele mai favorabile și defavorabile țări?
Deși Sateliții ar putea oferi un randament mai mare, de asemenea adaugă riscuri, cum ar fi aleatoritatea și randamentele ulterioare.
Cei mai cunoscuți sunt Value și SmallCaps, dar așa cum am explicat într-un webinar trecut despre factori, pe care îl poți vedea aici:
Trebuie să revizuim constant literatura pe această temă pentru că au existat progrese importante care contrazic ceea ce majoritatea crede până acum. De fapt, cel mai bun factor este momentum-ul, care depășește în toate variabilele Value și Smallcaps.
În general, și folosind mai multe studii, ponderarea nucleului ar trebui să fie nu mai mare de 50% incluzând RF și RV.
Și sateliții nu ar trebui să fie mai mici de 10% pentru că nu ar avea aproape niciun impact asupra randamentelor, nici mai mari de 30% pentru că ar putea adăuga prea mult risc suplimentar.
După ce am făcut câteva sute de simulări de portofolii indexate și am construit altele atât de multe, am văzut că cea mai bună modalitate de a reduce volatilitatea și riscul unui portofoliu ETF este cu o scară bună de RF și RV. Nu avem nevoie cu adevărat să adăugăm mai multe tipuri de active sau să folosim exotice și alternative pentru a realiza acest lucru.
Este destul de simplu, oricât de mult ar vrea unii să pară complicat sau că sunt necesare alte instrumente și strategii. Dacă dorim o volatilitate mai mică și un risc mai mic, atunci creștem RF. Și viceversa.
Ceea ce putem face este gestionarea scării RF pentru a diminua impactul negativ pe care schimbările ratelor dobânzii le pot avea. Unii mi-au spus că asta ar însemna să facem market timing și San Bogle o interzice. Dar trebuie să înțelegem marea diferență între a face market timing cu RV încercând să intrăm și să ieșim complet, și a gestiona scara RF fără a ieși complet din ea, ci creșterea sau scăderea ponderii fiecărei trepte în funcție de direcția deja cunoscută a ratelor.
În cel mai rău scenariu de market timing cu RV vom pierde bani, pe lângă faptul că încercăm să ghicim viitorul. În cel mai rău scenariu de gestionare a scării RF este că vom înceta să câștigăm cea mai mare rată posibilă, dar nu vom pierde bani și nici nu vom ghici viitorul.
Este doar important să înțelegem funcția RF în portofoliu. Acest lucru va depinde de strategia pe care am ales-o. În general, RF în portofolii indexate servește ca amortizor, și nu pentru a genera randamente mai mari. Dacă dorim un randament mai mare, atunci sacrificăm acea amortizare.
Trebuie să înțelegem că în acest domeniu nu există nimic gratuit. În general, se caută optimizarea pentru a crește randamentul și/sau a reduce riscul și/sau volatilitatea, dar de obicei implică un cost suplimentar sau adaugă un risc.
Nu sunt adeptul optimizării în strategii pentru că lasă puțin loc pentru eroare și funcționează bine doar în intervalul de timp și/sau în circumstanțele în care au fost testate.
Mulți au adăugat factorul valoare pentru că a funcționat de minune mulți ani, până când a încetat să mai funcționeze și a trecut mai mult de un deceniu, oferind un randament sub cel istoric și sub cel al pieței și al factorului growth.
Piațele evoluează, iar strategiile și portofoliile trebuie să fie suficient de robuste și chiar antifragile pentru a suporta asta și a câștiga. Dacă optimizăm prea mult ceva, atunci ar putea să nu se descurce foarte bine în provocările și crizele viitoare.
Ceva similar s-a întâmplat cu SmallCaps care recent au avut 5 ani cu randamente mai mici decât largecap. Mulți cad în eroarea jucătorului gândindu-se că ceea ce a scăzut trebuie să revină, dar uită de istoria în care smallcap-urile nu s-au descurcat atât de bine timp de 16 ani.
Nu toate sunt vești proaste, există instrumente care ne permit să îmbunătățim performanța portofoliilor, dar obiectivul lor nu este optimizarea, ci gestionarea riscurilor, de exemplu, rebalansarea și contribuțiile periodice. Ambele ne ajută să reducem impactul bulelor, căderilor severe și chiar al piețelor laterale.
Știm deja că sfântul John Bogle ne sfătuia că nu este nevoie să avem ceva dincolo de SP500 pentru RV. Dar este important să înțelegem că el spunea asta din perspectiva cuiva născut în SUA și care, prin urmare, are faimosul home bias.
În articolul nostru : Cum să investești în S&P 500? îți explicam că având expunere la acest indice, nu ne oferă neapărat diversificare globală chiar dacă vânzările sale provin din diferite țări.
În secțiunea următoare voi explica importanța de a avea expunere internațională, și acest lucru este valabil și pentru portofoliile indexate de tip european care acordă o pondere mai mare continentului doar pentru că trăim aici.
Expunerea globală, în măsura în care fiecare profil o permite, reduce impactul reversiei la medie și ciclicitatea pieței.
Dacă vă arăt următorul grafic și vă cer să-mi spuneți în care ați investi, mulți mi-ar spune că în linia galbenă. Știu asta pentru că am pus această întrebare de multe ori în webinarii, cursuri și rețele sociale.
Vedem trecutul recent și îl extrapolăm în viitor, dar fără a ne aminti că "randamentele trecute nu garantează randamente viitoare". În plus, randamentul nu ar trebui să fie unul dintre primele filtre pentru a alege o investiție sau pentru a construi un portofoliu. Așa cum am menționat mai sus, mai întâi trebuie să știm profilul, orizontul, obiectivele și strategia.
Următorul grafic ne arată aceleași active, dar cu numele și intervalul lor temporal:
Și ce legătură are asta cu expoziția internațională?
Păi că "mulți fac aceeași greșeală alegând în portofoliile lor ceea ce a mers bine recent". În graficul de mai sus, piețele emergente și dezvoltate au performat mai bine decât SUA din 2004 până în 2014, dar povestea este complet diferită din 2014 până în prezent.
Piețele sunt ciclice și revin la medie. Dacă nu suntem diversificați geografic, atunci am putea avea o performanță slabă în portofoliile noastre, și acest lucru este valabil atât pentru portofoliile indexate pasive, cât și pentru cele tactice.
Investițiile tematice se concentrează pe valorificarea curentelor care se consideră că au vânturi de coadă puternice. Aceste curente sunt numite "megatendințe" deoarece includ narațiuni de mari schimbări, dezvoltare și creștere pe termen lung în economie și societate, acoperind multiple industrii și regiuni, în loc să urmeze abordări tradiționale precum cea geografică sau sectorială.
ETF-urile tematice sunt fonduri tranzacționate la bursă care oferă expunere la aceste megatendințe specifice, construind portofolii care includ companii legate de tema selectată, incluzând diferite industrii.
Avantajele investirii în ETF-uri tematice ar putea fi accesul facil la o gamă largă de teme de investiții la costuri reduse. Cu toate acestea, există dezavantaje potențiale, cum ar fi riscul de concentrare, dependența de tendințele macroeconomice și politicile publice. Alegerea a ceva care sună frumos sau coincide cu visele și ideile noastre preconcepute, dar care nu va genera randamente bune. Parafrazându-l pe Warren Buffett...
Faptul că o idee este bună pentru umanitate sau va revoluționa viețile noastre, nu o face neapărat o investiție bună.
Principalele megatendințe actuale sunt:
👉Investiții în Inteligență Artificială (IA): Acțiuni, Fonduri de investiții și ETF-uri
Așa cum am menționat:
AT&T și Verizon au fost două dintre companiile care au fost în fruntea tuturor generațiilor și avansurilor în telecomunicații. Cu toate acestea, randamentul lor anual compus din 1985 până în 2021 a fost de 6,62% și respectiv 9,05%, în timp ce cel al SP500 a fost de 11,5% incluzând dividendele în ambele cazuri
Ceva similar se întâmplă cu megatrendurile și tendințele, nu sunt întotdeauna investiții bune. De aceea este important să analizăm dincolo de popularitate și narațiune.
Unii indicatori la care trebuie să fim atenți pentru a vedea că nu doar au vânt din spate, ci și că vor putea să ne genereze randamente bune peste costul capitalului și al datoriei:
ETFs UCITS sunt fonduri tranzacționate care urmează reglementările Directivei UCITS (Undertakings for the Collective Investment of Transferable Securities) în Europa și, prin urmare, sunt domiciliate pe continent, de fapt majoritatea au domiciliul în Irlanda și Luxemburg.
A fi UCITS înseamnă că respectă anumite standarde și cerințe pentru a oferi o protecție mai mare investitorilor în ceea ce privește diversificarea, transparența, lichiditatea, contrapartea și supravegherea.
Deși acest tip de ETFs este domiciliat în Europa, poate fi cumpărat și vândut de investitori care locuiesc în America Latină și reprezintă câteva avantaje pe care le voi explica în continuare.
Pe lângă o protecție mai mare pentru investitor, un alt avantaj al ETFs UCITS este că au două politici în tratamentul dividendelor:
👉 ETF-uri de acumulare sau distribuție? Care ți se potrivesc?
ETFs de acumulare sunt mai potrivite pentru strategii pe termen lung și portofolii care sunt în etapa de creștere a capitalului, deoarece reinvestirea automată a dividendelor
Îi conferă mai multă forță dobânzii compuse și, în plus, are costuri mai mici decât dacă ar face-o cineva singur.
⭐️Puteți regăsi un calculator de dobânzi: Calculator dobândă compusă
Odată ce am răspuns la punctele pe care le-am scris în subtitlul fundamente pentru a construi portofoliul tău de ETF-uri, atunci putem ști ce procent de venit fix și venit variabil ar trebui să aibă în portofoliu și compoziția fiecăruia.
Alocările se vor schimba în funcție de profilul de risc și volatilitate al fiecăruia. În plus, va trebui să adăugăm și ponderarea venitului fix și după aceasta să facem o simulare pentru a ști dinainte care ar putea fi:
Știind dinainte aceste trei variabile ne va ajuta să ne pregătim psihologic pentru că vom ști la ce să ne așteptăm și să vedem dacă este cu adevărat un portofoliu ETF în armonie și echilibrat pentru noi.
Vor fi momente în care putem suporta volatilitatea și nu avem probleme cu scăderea maximă, dar din cauza orizontului nostru nu am avea suficient timp pentru a aștepta recuperarea portofoliului nostru.
Întotdeauna am spus că în cazul portofoliilor indexate, cel mai important este să începi cât mai curând posibil și că detaliile și ajustările estetice pot fi făcute pe parcurs.
Aceste ajustări pot include ETF-uri pe factori, adăugarea altor tipuri de active precum REIT-uri sau metale prețioase, care, așa cum am menționat în secțiunea Miez și sateliți, ar putea adăuga riscuri diferite.
Evident, pot exista și ajustări ale ponderărilor pe parcurs dacă ceva se schimbă în profilul nostru, orizont, obiective sau chiar contribuții periodice.
De fapt, portofoliul în timpul etapei de creștere a capitalului va arăta diferit de portofoliul pe care ar trebui să-l avem când ajungem la orizontul nostru temporal, deoarece acesta din urmă ar trebui să aibă ca obiectiv conservarea capitalului și/sau veniturilor.
Reechilibrarea, împreună cu contribuțiile periodice, este una dintre uneltele portofoliilor indexate pentru minimizarea impactului bulelor și valorificarea panicilor. Ambele ar merita câteva articole complete deoarece există diferite moduri de a le face.
Dar pentru a nu vă lăsa fără nimic, vă explic că reechilibrarea este pur și simplu revenirea la procentele sau greutățile inițiale pe care le-am definit atunci când ne-am creat portofoliul. Acest lucru ne ajută să ne menținem profilul și să nu permitem ca portofoliul să aibă o volatilitate diferită de cea pe care o putem suporta sau o scădere maximă care să deraieze planul.
Odată ce am definit și înțeles tot ce am menționat anterior, acum trebuie să selectăm ETF-urile care corespund alocărilor pe care le-am decis. Cantitatea de opțiuni este copleșitoare și de aceea cel mai recomandat pentru portofoliile indexate pasive este să alegem cele mai largi și diversificate pentru RV, și să construim o scară pentru RF.
Pentru acest tip de strategii, cei mai cunoscuți emitenți/gestori de ETF-uri sunt Vanguard, Amundi, iShares, Xtrackers.
Pentru alt tip de strategii, puteți căuta ETF-urile în motorul de căutare Rankia. Aici, unii dintre cei mai cunoscuți emitenți/gestori sunt iShares, Global X, VanEck.
Pe lângă cele de mai sus, publicăm periodic articole menționând ETF-urile care au avut cele mai bune randamente pentru diferite teme, sectoare, țări sau tipuri de active:
ETF-urile trebuie cumpărate cu un broker reglementat. Pe Rankia avem un articol despre acest subiect pentru a facilita căutarea:
👉Cei mai buni brokeri pentru ETF-uri din Romania
Roboadvisorii sunt o alternativă, în loc să ne construim noi înșine portofoliul și să cumpărăm ETF-urile, ei o fac pentru noi.
Dacă nu avem timp și/sau dorință de a ne forma, citi și dedica puțin timp pentru a învăța și a gestiona, atunci ei pot face asta pentru noi. Roboadvisorii decid ce portofoliu ETF vom folosi pe baza unui chestionar pentru a defini profilul nostru de volatilitate, deși ei îl numesc risc. Ei gestionează portofoliul, reechilibrările și decid unde merg contribuțiile. Pentru acest serviciu percep o comision.
La fel ca orice în viață, acest lucru are și avantaje și dezavantaje.
Cum ar trebui să construim portofoliul personalizat, cum să folosim instrumentele de reechilibrare și contribuții, să evităm cele mai comune greșeli, etc.
Un portofoliu ETF este ceva viu și nu ceva static, prin urmare, trebuie să-i acordăm o revizuire continuă.
Periodicitatea va depinde de strategia pe care o folosim.
Pentru portofolii indexate pasive, va trebui să realizăm reechilibrările, fie o dată pe an sau dacă este pe benzi, poate fi mai rar. În plus, vom face contribuțiile noastre periodice care vor depinde de capacitatea noastră de economisire, dar cel puțin o dată pe an.
Ceva ce va trebui să facem la fiecare 5 sau 7 ani, mai mult sau mai puțin, este să vedem dacă evoluția portofoliului nostru urmează rentabilitatea așteptată stabilită în obiective. În caz contrar, va trebui să facem unele ajustări pentru a ne apropia mai bine.
Și evident, orice schimbare în circumstanțele noastre care modifică profilul, orizontul și obiectivele noastre, va trebui să se reflecte și în portofoliul nostru.
Există două tipuri de strategii în general pentru un portofoliu ETF:
Dacă vrei să folosești minimul de efort și timp, atunci prima este alternativa. A doua ar fi sugerată dacă profilul tău îți permite și dacă ai o strategie dovedită care a funcționat.
Construirea unui portofoliu ETF este ceva simplu, dar nu simplist. Necesită timp și formare, chiar și puțin, pentru a înțelege unde ne investim banii și pentru a avea încredere în strategie, astfel încât să nu sărim peste bord în momentele dificile.
În rezumat, trebuie să ne cunoaștem profilul de risc, orizontul și obiectivele. După aceasta, alegem o strategie adecvată, deoarece ea ne va spune cum să construim portofoliul, ce să cumpărăm, când să facem acest lucru și când să vindem.
Și apoi, pur și simplu să menținem cursul, așa cum ar spune John Bogle.